Nu că m-ar fi surprins sau că m-ar fi luat ca din oală, dar să descopăr încă o dată cum şi cât de uşor ne-o iau vecinii înainte în ceea ce priveşte ofertele estivale m-a făcut să strâmb din nas. Evident, să strâmb din nas faţă de mersul lucrurilor la români, unde, în materie de oferte, pur şi simplu nu ne descurcăm, nu ne ridicăm la înălţimea vecinilor, care mereu sunt cu un pas cel puţin înaintea noastră. Dacă eşti un fan al vacanţelor, fie ele la munte sau la mare, sau pur şi simplu în alte colţuri de ţară/lume decât propriul oraş, începi să cauţi destinaţii şi oferte din timp. Din păcate, de fiecare dată, ce au vecinii este mult mai bun ca şi preţ şi calitate.
De exemplu, vacanţa de vară pe litoralul bulgăresc este mult mai îmbietoare decât la Mamaia, Eforie sau Jupiterul românesc. Preţurile sunt la jumătate comparativ cu cele practicate de operatorii noştri, curăţenia este la ea acasă, iar investiţiile din ultimii ani sunt făcute astfel încât să nu ai impresia sufocantă că îţi petreci zilele libere nu la mare, pe nisip, ci într-un conglomerat de betoane şi clădiri. La noi, cam aşa se întâmplă. Investiţiile au fost realizate fără niciun plan urbanistic, iar hotelurile şi restaurantele au invadat jumătate din fâşia de plajă. Cealaltă jumătate este copleşită ba de alge, ba de coceni de porumb îngropaţi în nisip, ba de scoici, ba de coji de seminţe. Şi mulţi turişti s-au săturat să audă scuze, texte şi pretexte că marea este de vină pentru că aruncă alge la ţărm, că unii consumatori estivali sunt cei care împestriţează nisipul cu gunoaie, că una, că alta. Sigur, aceste lucruri sunt într-o oarecare măsură reale, dar chiar şi aşa, tot nu pot fi trecute cu vederea. Şi la bulgari, pe litoral, valurile Mării Negre sunt la fel de năbădăioase în ceea ce priveşte cantitea de alge verzi şi urât mirositoare aduse la mal, dar acolo acestea sunt cărăţate responsabil. Şi, cu siguranţă, mai sunt şi acolo turişti care-şi îngroapă mizeriile în nisip, ca pe nişte vestigii, dar plajele sunt şi ele curăţate mai atent ca la noi.
La fel, cei care iau calea Ungariei sau a Muntenegrului au parte de vacanţe însorite, liniştite, curate şi la preţuri absolut decente. Lucru rar întâlnit în România, dacă priveşti totul ca pe un pachet. Este trist că la alţii se poate, dar la noi nu, la fel cum este patetic să auzi mereu acelaşi refren că de vină este ba fiscalitatea – pentru tarifele mari, ba calitatea turiştilor – pentru mizeria din staţiuni. Scuze sunt inventate mereu, în loc să se remedieze situaţia. În loc să învăţăm să exploatăm resursa naturală pe care o avem, astfel încât să atragem noi străinii în România sau măcar să ne păstrăm turiştii români acasă, în loc să le dăm brânci să aleagă destinaţii de vacanţă în afara graniţelor. De fapt, mai pe şleau, ar trebui să învăţăm să oferim calitate, iar nu vacanţe tip salată, în care există de toate, bune şi rele, dorite şi nedorite, minuni şi catastrofe.